Locuinţe şi oameni

Întotdeauna m-a distrat obsesia oamenilor pe care ajungi să îi vizitezi de a-ţi arăta apartamentul. Formularea e clasică: „Hai să-ţi arăt apartamentul!” cu un soi de mândrie ce sugerează că tocmai au construit cel puţin o navă spaţială şi nu 2, 3 camere zugrăvite şi mobilate. Dar să trecem peste asta. Abia ceea ce urmează e hilar.

Gazdele(sau gazda după caz) încep să păşească apăsat în faţa ta şi să deschidă la uşi.”Uite”, zic arătându-ţi o cameră cu aragaz şi frigider, „aici e bucătăria”. No shit? sau „Asta e baia”. Normal că e baia doar de aia are o vană, chiuvetă şi un wc. Ce dracu’ ar putea fi? Camera de hipersomn? „Unde stăm noi acum, e living roomul. Nu-i aşa că e luminos?”. O, ba da, e foarte luminos, că noaptea e prizonieră într-o conservă care are forma unui craniu ce se tot fâţâie prin faţa ta.

Încerci să te uiţi într-o oglindă, poate moaca ta trage a troll, deşi când ai plecat de acasă te-ai verificat şi nu-ţi curgea scuipat din gură. Îţi vine să-ţi bagi degetu-n nas şi să psalmodiezi: „Ngă, ngă, ngă!” Adică: „Da, sunt prost! Mai zi!” Unele descrieri ajung să fie mai detaliate, ăştia sunt povestitorii: „Mobila e din stejar masiv”, „Sunt termopane de lemn” sau „Mi-am luat şi un Full HD, uite-l acolo pe măsuţă”.

Iar la sfârşit întrebarea care îţi dă la ficat mai rău ca un boxer: „Îţi place?”.

Really?

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe