NO BASESCU DAY

O reactie de protest in ceea ce il priveste pe Basescu mi se pare normala. Ma mira doar faptul ca nu s-a intamplat mai repede.

http://nobasescuday.blogspot.com/

http://www.facebook.com/group.php?gid=231824573790&ref=ts

No Basescu Day

Opiniile unui clovn – Heinrich Boll

Opiniile unui clovn – Heinrich Boll

Am reusit sa termin cartea in ciuda unei infranari continue pe care mi-a impus-o stilul lui Boll. Nu mi-a placut aceasta intoarcere permanenta in trecut. Actiunea in prezent se petrece de-a lungul unei singure zile, prilej pentru Hans sa-si depene amintirile si sa incerce sa ia legatura de cele mai multe ori telefonic cu personajele ce ii populeaza nostalgiile sau resentimentele fata de trecut. Cartea si faptele insa pierd mult din dinamism in acest fel, flashback-urile sunt dese si se intampla pe mai multe nivele temporale incat e destul de greu sa le ordonezi. Am trecut peste asta deoarece exista fragmente intr-adevar excelente. Per ansamblu nu pot sa zic ca am fost impresionat de carte, dar pe alocuri, descompusa in fragmente, exista unele intr-adevar bune.

Conditia lui Schnier este accea a comicului(clovnului) de pretutindeni, un om care radiografiaza lumea si ii stabileste diagnosticul, un om care spune adevarul, un adevar crud dar devenit amuzant in scenete. Lumea cartii e una dominata de ipocrizie si dogmatism. Chiar familia in care a crescut a fost si este inca una denaturata de lacomie si duplicitaritate. Mama lui Hans e cel mai bun exemplu: o sustinatoare fanatica a regimului nazist(isi trimite propria fiica pe front), ca apoi dupa terminarea razboiului sa devina presedintele unor diverse comitete de combatere a rasismului. E o combinatie puternica aceasta femeie, intre voracitate, tampenie si fatarnicie. Asa zisele remuscari fata de faptele sale trecute(trimiterea fiicei sale la razboi, persecutarea evreilor) se vadesc in actiuni exterioare lipsite de consistenta(cand afla ca trebuie sa contribuie cu bani pentru un anumit comitet renunta imediat la idee), nu e nimic interior, daca nazismul ar reveni la putere, s-ar simti in largul ei in doua secunde.

Tatal lui Hans e mult mai retinut, e un caracter placut, dar care nu actioneaza decat in momente critice(ca atunci cand salveaza viata doamnei Wieneken sau cand Hans, copil fiind, e judecat de catre Herbert iar tatal sau ii ia apararea lucru ce nu se intampla insa si cu Henriette, sora sa, atunci cand mama sa o trimite sa lupte pe front). El are mustrari de constiinta pornite din suflet(sufera atunci cand Hans ii reaminteste lacunele copilariei sale ca lipsa indestulatoare a hranei desi erau bogati, amintirea fiicei sale il zguduie) dar e si el un impatimit al banilor “abstracti”(o patima diferita de cea a sotiei sale) motiv pentru care nu ii da suma pe care o ceruse initial Hans pentru a se putea descurca. Personajele catolice in afara de Marie, iubita lui Hans, alcatuiesc on intreaga panoplie in slujba dogmatismului, a formalismului, a unei religii capabila sa ucida in om cea mai mica urma de sentiment autentic, de emotie fata de divinitate. Desi Marie rezistase initial acestei lumi este in cele din urma ajunsa din urma si inghitita de ea ajungand sa se casatoreasca cu Zupfner unul din membrii cercului catolic.

Mi-au placut indeosebi 2 fragmente, unul pe care o sa-l reproduc deoarece nu este foarte lung, despre celalalt doar o sa vorbesc putin.

Schnier despre tatal lui: “Nu era un realist, cum nu eram nici eu si stiam amandoi ca toti ceilalti, in platitudinea lor, erau realisti, prosti ca niste papusi care se iau de o mie de ori de guler si nu descopera totusi sfoara care le pune in miscare“.

Fragmentul este important pentru ca explica intr-o oarecare masura comportamentul personajelor. Filozofii sceptici aveau trei principii calauzitoare: oricat ne-am stradui nu putem obtine certitudinea, din acest motiv inteleptul cauta mai degraba linistea decat adevarul, si ultimul, devreme ce orice teorie este probabil falsa putem accepta foarte bine obiceiurile timpului in care traim. Personajele reprezentative pentru perioada nazista(mama lui Hans, Herbert ca membru al tineretului nazist) se comporta conform principiilor sceptice, devin niste cameleoni ai timpurilor in care traiesc, se adapteaza, au o o capacitate imaginativa asemenea unui corp moale, flasc, buhait, inform, asemenea unei amibe lipsit de scheletul principiilor, al moralei si al constiintei; ei isi pot oferi motivatii pentru orice tip de comportament atata timp cat lor le este bine. Deosebirea dintre sceptici si aceste personaje este faptul ca scepticii constientizeaza toate acestea, “realistii” din roman nu. Hans si tatal sau eludeaza constrangerile istoriei, ale timpurilor prin faptul ca fiecare e in felul lui un idealist(Hans Schnier afirma ca uneori nu stie ce este real si ce nu, se intreaba daca e oare mai real ce a trait sau ce si-a imaginat, el are astfel o arma prin care se poate impotrivi timpului). Problema unui astfel de caracter e tocmai premisa lui: lipsa de contact cu realitatea, din acest motiv el nu o poate influenta, ramane exterior ei reusind sa actioneze doar cand este fortat, ca tatal lui Hans. E o situatie aparent fara iesire: cei care ar putea sa schimbe lucrurile se gasesc in afara lor si nu le pot influenta, iar ceilalti sunt atat de ancorati in realitate incat nu-si dau seama de o potentiala schimbare.

Celalalt fragment il constituie discutia dintre Hans Schnier si cel care raspunde la telefonul institutului teologic unde se afla fratele lui, Leo. Si prima lor discutie si cea de-a doua sunt foarte interesante. Prima dezvaluie blazarea bisericii, a religiei, incapacitatea ei de a trata omul ca pe o fiinta cu suflet, iar cea de-a doua e cea care degaja ideea seminala a conceptiilor lui Schnier asupra religiei si credintei:

“Aflat voi fi de cei ce nu ma cautau,
Veadea-ma-vor cei ce nu intrebau de mine”

Hans Schnier este un pacatos in ochii bisericii, un mar stricat, dar in ciuda acestui lucru are un suflet mult mai nobil decat multi dintre membrii cercului catolic. Departe de sfera religiei e, in ciuda acestui lucru, un om curat si sincer.

Sfarsitul e cat se poate de previzibil si de ironic in acelasi timp: Hans, clovnul, artistul sau cum vrei sa-i ziceti ajunge sa traiasca din mila unei lumi nemiloase constransa insa sa simuleze milostenia datorita propriei ipocrizii: canta in gara Sarmanul papa Ioan…