Enough!

Pentru un suflet josnic nu există plăcere mai mare decât aceea de a-şi umili rivalul în public. Poporul român a devenit un rival. Un rival al celor care cred că ne conduc şi care ne urăsc din cauză că mulţi dintre noi am îndrăznit să îi contestăm, că am avut “impertinenţa” să le relevăm incompetenţa, corupţia, turpitudinile, îngustimea minţii şi întunericul interior.

Asta după ce i-am votat şi implicit i-am încredinţat cu o sumă de speranţe, nu prea multe, decente şi lipsite de fantezii, atâtea cât să duci o viaţă NORMALĂ. Asta e DATORIA lor. Şi a noastră ca cetăţeni să-i ajutăm.

Din partea statului modern, pe care grecii antici, nişte cretini, îl constituiau acum câteva mii de ani pentru a-şi proteja proprii cetăţeni vine azi o duhoare grea, de stârv, o putoare de dispreţ, care te faci să-ţi ţii mâna la nas de dimineaţa până seara.

Ar trebui ca politicienii să voteze o lege care să ne mai interzică să ne spălăm. Să ne bălăcim în mizeria noastră şi a altora până când vom deveni ceea ce se aşteaptă de la noi: nişte animale obediente şi respingătoare. Animalele nu au stimă de sine şi nici faţă de ceilalţi.

Atunci când fiecare dintre noi se simte umilit, chiar şi de propriul stat, are dreptul legitim să riposteze. Şi trebuie să o facă. Demnitatea e prima condiţie pentru a fi CETĂŢEAN. Dar acestea sunt cuvinte pierdute. Sau mai bine zis sensul lor s-a piedut căci cuvintele sunt încă aici, ca nişte schelete deshumate şi expuse vederii diverşilor gură cască.

Când unii sau alţii vor încerca să te desconsidere, să-ţi spună că şi tu eşti la fel de vinovat ca şi ei, să te atragă într-o complicitate murdară va trebui să cobori un pic în tine, să-ţi dai seama din ce material eşti făcut şi din acel punct să fii conştient că trebuie să mai spui din când în când că e de ajuns.

Animal farm