Ca de obicei de ziua națională căutăm o mulțime de motive ca să ne mândrim că suntem români. Televiziunile încep o vânătoare mai ceva ca cele ale lui Țiriac după modele de succes, dintre cei rămași în țară dar mai ales dintre emigranți.
Cu ocazia asta observ că lumea are vocația imposturii. Până și cea mai de bună credință dintre persoane. Până și copiii. Puși în fața camerei de filmat oamenii sunt bântuiți brusc și brutal de un complex de Mesia. Fiecare din ei devine salvatorul unei patrii care, cum altfel, „i-a renegat” și în care nu s-au putut realiza, dar, în ciuda acestui fapt, ei încă „o iubesc” și se descriu irevocabil „mândri că sunt români” ca și cum asta ar constitui un merit. Încinsă de o aducere în centrul atenției personalitatea lor se dilată și îi face să își dorească să pară mai mult decât ceea ce sunt. Fiecare își joacă propriul rol într-un film gândit exclusiv pentru ei, nu mai sunt doar niște oameni obișnuiți care au emigrat în altă țară din dorința de avea un trai mai bun, ei și familiile lor (un deziderat perfect respectabil și ușor de înțeles), ci „ambasadori” ai României cu somnul încercănat de cum ar putea contribui mai bine la imaginea țării lor de origine.
Sincer, eu m-am săturat de ipocrizii de bună credință, de altruisme neimplicate si empatii imaginare, de toate construcțiile astea fantasmagorice din nimic. Nu, ai plecat pentru că acolo unde ai ajuns ți-e mai bine ție. Punct. Nu are nimic de-a face cu propovăduirea românismului în lume. Și nici cu țara. Sau are, în ideea în care n-ai mai putut suporta viața aici sau pur și simplu ai vrut să schimbi decorul.
Dincolo de toate aceste complexe de superioritate, dincolo de toți eroii ăștia de la distanță, în populația asta, câtă mai e, există o masă anonimă, neștiută, numită cu multă superficialitate și ignoranță mediocră, pe care nu o târăște nimeni prin studiouri de televiziune sau prin redacții de ziare, pe care n-o întreabă nimeni cât de bine o duce și care, de bine, de rău, mai face țara asta să supraviețuiască, așa prost cum o face. România e colorată altfel pe hartă ȘI datorită ei. Consider că suspiciunea asta, mai tăcută sau mai vocală, care se vehiculează prin mass media conform căreia doar incompentenții mai rămân în țară e o insultă la adresa mea, și a ta și a tuturor celor care au ales să trăiască aici din o mie de motive diferite de cel al incapacității de a face cariera ca emigrant.
PS: Nu am nimic împotriva celor care au decis din motive pentru care nu trebuie să dea socoteală nimănui sa plece din România, mă deranjează doar ipocrizia unora dintre ei.
Touché
Neo Sapiens Blog 