Am văzut STALKER. Filmul are 160 de minute. Lung. Extrem de lung. 150 de minute de plictiseală teribilă. 150 de minute care se târăsc, mocirle în film, mocirle în timp. Lumina e murdară acolo ca şi lumea pe care o dezvăluie. 150 de minute care nu se mai termină. Şi apoi 10 minute care schimbă totul. 10 minute cât istoria omenirii. Cei trei se află în faţa Camerei. Camera care îţi îndeplineşte DORINŢA. Nu orice dorinţă, ci DORINŢA. Nu ceea ce crezi că vrei ci dorinţa ta cea mai profundă, cea care vine din subconştient, care nu ţine cont de norme sociale, de morală, de religie sau orice altceva. Camera e o oglindă care te arată aşa cum eşti tu pe dinăuntru, cu adevărat, nu spoiala care se scorojeşte prin lume.
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.



Lasă un comentariu