Tudor Arghezi 2

Stau cufundat într-un fotoliu undeva în miezul Universului. Parfumul îmi inundă nările și gândul. În fața mea un ecran gigantic, cât o planetă, rulează amintiri. Ca niște nori albi de vară sentimentele năvălesc învăluindu-mi creierul într-o plapumă caldă. Toropeala e blândă și în același timp violentă, ca un frison…

 Umbra

Te urmaresc prin veacuri, prin varste si milenii,
Inca de cand spinarea ti-o-nconvoiai pe branci,
Cand speriat si singur, taras printre vedenii,
Umblai numai sa cauti culcus sau sa mananci.

Insotitoare muta-n odihna si miscare
Si copie leita, croita pe tipar,
Ne-nghesuiam alaturi, ciuliti in ascultare,
La pasu-n frunze-al fiarei flamande, greu si rar.

Ascunsi prin gropi si scorburi, alaturea de tine
Tu nu stiai ca santem intr-unul singur doi,
Impreunati pe viata din doua firi straine
Prin subreda urzeala de aer dintre noi.

Sunt umbra ta, de-a pururi de om neschimbata,
Cu linia schitata aceeasi de contur,
Pe pulberea fierbinte si-n cremenea tocita,
Ca un paianjen negru ce-ti umbla imprejur.

Sunt petecul de noapte, dat tie din nascare,
Si ies si intr-n tine in zori si in amurg.
Din mine vii si-n mine te-ntorci, in bezna mare,
Firimitata-n oameni si-n zilele ce curg.

In mine-i scris destinul cu sloave nevazute.
Ghiceste-ti-l, sa-l afli, de-ti este plin sau gol.
Tatanele zidite aluneca tacute,
De-abia lasand sa traca un fum, ca un simbol.

 

The eye that never sleeps

The eye that never sleeps

Marin Sorescu

Timpul nesfârșit a emigrat pe alte lumi, aici, pe Pământ, a mai rămas în urma lui doar un vag miros de jenă…

Întrebare

Ce zi e azi?
Luni?
Dar Luni a fost
Săptămâna trecută.

Marți?
Marți a fost tot anul trecut
A fost marți ca popa.

Miercuri?
Secolul trecut, după câte știu
a căzut într-o miercuri.

Joi?
într-o joi a fost arată
Cartagina,
Într-o joi a fost arsă
Bibilioteca din Alexandria.
Imposibil să nu fi trecut
nici o zi de atunci.

Vineri? Sâmbătă?
Eu am mai auzit odată
De zilele astea.
Nu-mi umblați cu povești.

Poate duminică?
Timpul dinaintea genezei
Se numea Duminică.
Îmi aduc bine aminte.

Dumnezeule, toate zilele au fost
Nu ne-a mai rămas nici o zi
Nouă.

Where the days end

Where the days end

Ileana Mălăncioiu

Senzația unei plimbări silite pe urmele unei identități de mult uitate…

 

Sora mea dusă de ape

 

Sora mea dusă de ape

nu ştia că vine apa

s-a trezit ca-n vis c-o poartă

cineva pe marea moartă.

 

Ochii ei deschişi s-o scape

luminau în seara caldă

vîslele proptite-n valul

zîmbetului care scaldă

blînd întunecata casă

cînd durerile te lasă.

 

M-am lăsat în voia apei

şi m-am dus în jos o vreme

unde nimeni nu mai plînge

unde nimeni nu mai geme.

 

Nu era nici noaptea aceea

dar nici soare şi nici nor

doar tăcerea se lăsase

peste plînsul tuturor.

 

Ne-am privit în ochi tăcute

cum privim spre marea moartă

încălzită de curentul

apelor care ne poartă

fără ştirea noastră-n voia

valurilor prea înalte

cînd corabia străină

începuse să ne salte

mult mai sus decît se poate

îndura pe cînd eşti viu.

 

Am strigat după-ajutor.

A venit. Era tîrziu.

 

Flow and love

Flow and love

  • Calendar

    iulie 2013
    L M M J V S D
    1234567
    891011121314
    15161718192021
    22232425262728
    293031  
  • Creative Commons License
    This work is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.

    Conţinutul acestui blog nu poate fi folosit în scopuri comerciale. Preluarea textelor se face numai cu citarea sursei. La sfârşitul fiecărei preluări de text trebuie să existe un link către acest blog. Conţinutul preluat nu poate fi alterat sau transformat în vreun fel.

  • Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te celorlalți 333 de abonați.
Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe