Stau cufundat într-un fotoliu undeva în miezul Universului. Parfumul îmi inundă nările și gândul. În fața mea un ecran gigantic, cât o planetă, rulează amintiri. Ca niște nori albi de vară sentimentele năvălesc învăluindu-mi creierul într-o plapumă caldă. Toropeala e blândă și în același timp violentă, ca un frison…
Umbra
Te urmaresc prin veacuri, prin varste si milenii,
Inca de cand spinarea ti-o-nconvoiai pe branci,
Cand speriat si singur, taras printre vedenii,
Umblai numai sa cauti culcus sau sa mananci.
Insotitoare muta-n odihna si miscare
Si copie leita, croita pe tipar,
Ne-nghesuiam alaturi, ciuliti in ascultare,
La pasu-n frunze-al fiarei flamande, greu si rar.
Ascunsi prin gropi si scorburi, alaturea de tine
Tu nu stiai ca santem intr-unul singur doi,
Impreunati pe viata din doua firi straine
Prin subreda urzeala de aer dintre noi.
Sunt umbra ta, de-a pururi de om neschimbata,
Cu linia schitata aceeasi de contur,
Pe pulberea fierbinte si-n cremenea tocita,
Ca un paianjen negru ce-ti umbla imprejur.
Sunt petecul de noapte, dat tie din nascare,
Si ies si intr-n tine in zori si in amurg.
Din mine vii si-n mine te-ntorci, in bezna mare,
Firimitata-n oameni si-n zilele ce curg.
In mine-i scris destinul cu sloave nevazute.
Ghiceste-ti-l, sa-l afli, de-ti este plin sau gol.
Tatanele zidite aluneca tacute,
De-abia lasand sa traca un fum, ca un simbol.
The eye that never sleeps
Neo Sapiens Blog 