Mâna de sub pernă
Când eram mic,
De fiecare dată când adormeam
Şi-mi puneam mâna sub pernă,
O altă mână mai rece mă prindea
Şi mă trăgea în jos.
Degete scheletice
Se încleştau în jurul încheieturii mele subţiri,
„Numai să nu deschizi ochii!” îmi spuneam
Dar ochii nu mă ascultau.
Îi deschideam într-o altă cameră,
Întocmai ca a mea
Dar goală,
Goală de oameni, goală de mine.
Nietzsche a murit, Einstein a murit
Ce cameră e asta,
Nici eu nu mai ştiu
E ori prea goală, ori prea plină
Aşa că mi-e greu să discern.
Tot ce ştiu e că…
Şi azi când adorm
Şi-mi pun mâna sub pernă
O altă mână mai rece mă prinde
Şi mă trage în jos
Când sunt mare.
Restless
Neo Sapiens Blog 