Ce faci când banii se termină? Închizi spitalele şi stingi lumina.

Să trăiţi bine! Ha ha ha!

…

–          Ce faci, maică?

–          Ia duc şi eu o pungă de mălai! De la domnu’ Bălcescu, să-i dea Dumnezeu sănătate că tare bun mai e!

…

“pe Basescu l-om vota
cu toata familia

si-l vom pune presedinte
ca Basescu nu ne minte
asculta-ti-ma pe mine
numai asa vom trai bine”(sic!)

Pulsar 1: Cameramanul execută o panoramare peste valea întinsă. Pe planeta “Pierdută în timp şi spaţiu” curg râuri de lapte şi miere. E dimineaţă şi scăldătorile de smaralde, rubine, diamante şi safire îşi primesc muşterii mai matinali. Camera plonjează într-un gros plan. La fiecare intrare veghează o chelie strălucind ca soarele, din care, şuviţe dumnezeieşti se unduiesc sub bătaia vântului. Chelia e acoperită de inscripţii aurii, încălecate, amestecate. Ele formează un fel de cunună în care frunzele de laur sunt înlocuite cu urme de ştampile. Scrie VOTAT.

Fie pâinea cât de rea/Am furat şi vom fura/Tot mai bine-n ţara mea(politician anonim).

Viaţa e grea, iarba e verde, cerul e albastru, apa e udă, banii statului sunt de furat. Relaţia pe care criza o are cu banii este ca cea pe care o are moartea cu viaţa. Când moartea e, viaţa nu este, când viaţa e atunci moartea nu este. Deci criza e, banii nu sunt.

Cuuum? Nici măcar de furat? Cum adică? Să facem rost atunci! De la cine? Cum de la cine? De la proşti că de aia există. Le-am dat zahăr şi mălai. Portocale şi banane. Să le luăm înapoi! Câte 25 de unu’. Hai la boşorogi numa’ 15 că li-s grele. Dacă n-aş fi atât de milos nu ştiu ce s-ar întâmpla cu ţara asta. Creştin ca mine nu găseşti, îţi zic eu! Vaiii, ce ideee mi-a venit! O să donez tot salariul meu ţării. Taii, că deja m-am înduioşat de cât de bun şi sufletist sunt! Uite că mi se umezesc ochii de simţitor ce sunt!(sic!)

Pulsar 2: Peste fântânile cu nestemate zboară nişte vrăjitoare cărbunite călare pe un fel de păsări cu roţi. Au o gură mare prin care aspiră nestematele. Nu numai pe cele pe care le aduseseră la câteva luni după Marea Vânzoleală Electorală în timpul căreia fântânile secaseră brusc ci şi cele din buzunarele pelerinilor care plăteau acum biletul pentru spectacolul la care intrarea fusese gratuită. Ba mai şi primiseră ceva numai să intre.

Faliment, cuţit, os, strângem, cureaua, austeritate, margine, prăpastie, foame, sărăcie, gunoaie, hoţie. Cuvinte şlefuite în anii scurşi sub oblăduirea dragilor noştri capitalişti. Cuvinte molfăite fără dinţi, încă întregi, cu balele scurgându-se peste ele de parcă ai suge bolovani.

Pulsar 3: O săgeată neagră ţâşneşte printre hoardele de vagabonzi cu gingiile goale, târându-şi trupurile tăbăcite asemenea unor cete de zombies, scoşi parcă din filmele lui Romero. Jantele cromate i se afundă în asfaltul topit ca într-o cremă. Din ea un chip speriat îşi muşcă buzele şi limba privind pe geamul fumuriu. Fum şi foc cât vezi cu ochii! Ai fi zis că nu vor arde niciodată. Cheliile topite se scurg peste pământul înroşit. Ici colo se mai vede o inscripţie cu VOTAT!

PS: Pentru cei care caută soluţii, am şi eu una: politicienii şi toate mafiile lor personale, care la rândul lor au alte mafii, să fure cu 25% mai puţin.

PS2: Oare va exista măcar un politician care îşi va cere scuze? Care va veni în faţa poporului şi va zice: Iartă-mă, popor, că am adus ţara asta în groapă! Mai degrabă s-ar naşte alt Univers!

Guvern?