Idefix

Idefix e un câine.

Lui Idefix nu-i plac câinii care latră atunci când el tace. Lui Idefix nu-i plac câinii care tac atunci când el latră. Idefix are ochi pătraţi. Ochii pătraţi ai lui Idefix sunt însă acoperiţi de lână, motiv pentru care lumea îl crede profund. Din păcate Idefix are şi gură. Nu însă şi urechi. Nimeni nu ştie dacă a avut cândva, dacă a fost aşa acum sunt atrofiate demult. Pentru Idefix urechile sunt un atavism nedemn de luat în seamă.

Lui Idefix nu-i plac câinii pe care nu-i înţelege. Şi pentru că nu are urechi Idefix nu înţelege niciun câine în afara lui, câteodată nici pe el. De ultima parte Idefix nu e însă conştient. Drept urmare putem conchide că lui Idefix nu-i plac câinii in general. Şi totuşi Idefix e un câine. Cum se face că pe sine însuşi se place atunci?

L-am putea întreba, dar Idefix e modest, nu va recunoaşte niciodată aşa ceva. Idefix nu e un câine ignorant. Dar nici iluminat. El face parte din categoria celor care cred că ştiu. Ignorantul şi iluminatul nu ştiu. Ignorantul nu e conştient că nu ştie, dar nici că ştie, iluminatul ştie că nu ştie, iar Idefix e convins că ştie. Din păcate Idefix e doar butonul de volum, pentru el minimul şi maximul sunt valori temporare, amintiri ale răsăritului sau ale crepuscului.

Din fericire Idefix e baza societăţii, fără el lumea s-ar prăbuşi. Aşa că vă chem pe voi toţi să-i aducem omagii lui Idefix.

In Idefix solum confidimus!

Me, all over