România e o ţară second hand pentru că numai o astfel de ţară se împrumută pentru pensii şi salarii. Cine a spus asta? Vreun jurnalist maliţios, rău intenţionat, care are ca unic scop distrugerea sistematică a încrederii cetăţenilor în propriul stat? Un muncitor care dă la lopată pe marginea drumului? Vreun ţăran(fără niciun sens depreciativ)?
Nu. A spus-o chiar preşedintele României, domnul Băsescu. Mă întreb până la orbita cărei planete din sistemul solar ar fi ajuns acelaşi domn Băsescu, dar nu preşedintele de acum, ci candidatul din campania trecută, atunci când ar fi sărit ca ars la auzul unor astfel de cuvinte? Cuvinte spuse inevitabil doar de oameni cu negru-n cerul gurii, venite doar de la cei care nu simt niciun pic româneşte, nişte brute cinice, lipsite de patriotism şi care n-au altă treaba decât să propovăduiască apocalipsa peste tot pe unde se duc. Care se încăpăţânează să nu observe nivelul extraordinar de progres la care accede România având ca unic mijlocitor pe unicul Preşedinte.
Domnul Băsescu are dreptate. El e prea bun pentru noi. E un zeu care doar printr-un capriciu al sorţii a fost exilat în această ţară second hand pentru a-şi ispăşi o pedeapsă neştiută dar cu siguranţă nemeritată.
Un conducător adevărat nu dezgroapă mizeria umană, după care nici nu trebuie să sape foarte mult, nu scoate în evidenţă trăsăturile murdare, josnice ale oamenilor pe care îi conduce pentru a-şi justifica propria neputinţă şi urâţenie interioară ci încearcă să caute, să scoată din ei acele calităţi care i-ar putea ridica deasupra condiţiei lor. Acele urme de demnitate umană care în ciuda tuturor realităţilor şi previziunilor i-ar putea determina să se autodepăşească.


