USL a reuşit în două luni ceea ce nu au reuşit toţi propagandiştii şi consilierii de imagine prezidenţiali în ani de zile: să-l facă din nou popular pe Băsescu. Eroul democraţiei. Flacăra vie a Estului. Păzitorul statului de drept. E incredibil!
Să fie clar: îl urăsc pe Băsescu din maţe. Opt ani de zile i-am suportat mojicia şi aroganţa. Şi minciunile. Şi sfidările. Şi dispreţul. Dacă un om ca Băsescu a ajuns să fie garantul democraţiei atunci las-o dracului de democraţie cum ar zice Aristotel.
Cu toate astea Băsescu nu trebuie înlăturat cu orice preţ. Ceea ce a făcut USL-ul încercând modificarea abuzivă a legii referendumului e o mutare puerilă. Dovedeşte doar nerăbdare infantilă şi o lipsă de maturitate politică. Sunt ca nişte copii hăbăuci de somn care s-au trezit în miezul nopţii să-şi deschidă cadourile de Crăciun pentru că nu mai aveau răbdare până dimineaţa. Şi aşa se şi comportă. Crin face declaraţii de la pupitrul Cotroceniului – ia uite cum mă joc de-a preşedintele – cum că preferinţa lui ar fi înspre ordonanţa de urgenţă emisă de guvern în legătură cu referendumul. Probabil că grădinarul Cotroceniului a uitat să-l ude şi nu i s-a irigat suficient creierul devreme ce face declaraţii a la Traian Băsescu Jucător. Ponta, cu zâmbetul lui de copil subdezvoltat, devenit între timp misionar al democraţiei, varianta Dâmboviţa, e chemat în audienţă de diverşi binefăcători europeni de la Merkel, Barroso şi Rompuy până la Schulz ca să ia lumină din vasta lor înţelepciune europeană. Înţelepciune pe care toţi aceşti bravi filantropi nu se grăbeau deloc să ne-o împărtăşească atunci când oamenii aduşi în pragul disperării de politicile de austeritate declanşau proteste pe întreg teritoriul ţării îngheţând cu mâinile agăţate de pancarte şi cu dinţii încleştaţi într-una dintre cele mai reci ierni ale ultimilor ani. Probabil că auguştilor politicieni de la Bruxelles nu le-ar strica să facă o plimbare prin ţările lor de baştină, la pas, nu blindaţi în limuzine, să afle cam ce părere au compatrioţii lor despre ei, înainte să se mai pronunţe atât de degajat şi superficial în legătură cu problemele altora.
Dezechilibrele care se manifestă în politică sunt prezente însă şi în discursul societăţii. Adevărata natură a dialogului nu e schimbul de sunete ci de idei. Maimuţele nu dialoghează, ele pot cel mult să comunice. La noi nu mai există dialog. Dar deloc. Presa, televiziunile, blogurile. E o lume în alb şi negru şi ele nu se amestecă. Nu mai există obiectivitate, independenţi. Toate emisiunile, talk-show-urile au ca participanţi indivizi susţinând aceeaşi parte, fie băsesciană, că PDL-istă nu pot să zic, fie USL-istă. Încrâncenarea e atât de mare încât fiecare interlocutor e în mod automat înregimentat, şi prin asta absolut orb, surd şi mut în ce priveşte vinile părţii adverse. Punctele de vedere unice şi intoleranţa, fie ea de orice fel, politică, religioasă sau socială nu au dus niciodată la nimic bun. Dacă ceva nu se schimbă înspre acolo ne îndreptăm.
Pe 29 iulie eu ştiu exact ce o să fac la referendum. Fără dubii, fără remuşcări. Nu-mi pasă ce urmează. Alegerile periodice au apărut tocmai din necesitatea de a nu permite răului să se perpetueze. Nu putem trăi dârdâind de frica răului mai mare. Dacă acesta va veni îl vom schimba şi pe acela. Pentru moment tot ce contează e prezentul şi prezentul oferă întotdeauna posibilităţi.
Give it to him
Neo Sapiens Blog 