Go west, pet!

Cand lumina intalneste suprafata de separare a doua medii diferite sufera fenomenul de refractie, o abatere usoara de la directia initiala. La granita dintre Romania si Ungaria, pentru luminile vestului, refractia se transforma insa in reflexie.

De ce? Pentru ca Romania are toate proprietatile unei oglinzi. Smolita pe interior, neagra ca vidul primordial, haosul etern, indestructibil si nedefinit, fara constiinta, memorie sau morala ca apeiron-ul lui Anaximandru. Prin partenogeneza aceasta zeita a noptii l-a zamislit pe cel mai de seama om al ei, cel in care s-au scurs cele mai fetide seve ale acestui spatiu. Fiecare cuvant al lui, fiecare respiratie, e o insulta la adresa bunului simt, la adresa ratiunii, a demnitatii si in general o insulta la adresa a tot ceea ce reprezinta partea din oameni care te face inca sa traiesti printe ei.

Ce face o oglinda cand te rastesti la ea? Cand o injuri? Cand o ameninti? Cand o certi? Acelasi lucru. O oglinda poate doar sa arate cu degetul, pentru ca lumea ei nu exista, nu are consistenta, este doar imaginea simetrica a celei reale. Chiar si atunci cand se sparge intr-o puzderie de cioburi, niciun fragment ce a fost al ei nu-si pierde proprietatile.

Domnul Basescu e un ciob. Un ciob nu poate sa aiba demnitate. Demnitate poti sa ai atunci cand ai facut ceva notabil pentru altii, nu doar pentru propria persoana, demnitate poti sa ai atunci cand intre ceea ce gandesti, spui si faci se pune semnul congruentei, cand cei care te urmeaza o fac nu pentru ca se simt ca in Rai langa tine ci pentru ca au sentimentul ca asa e corect, ca acela e lucrul care trebuie facut.

Domnul Basescu se stropseste la ministrii Germaniei si Frantei care au afirmat clar ca nu doresc Romania in spatial Schengen. Cu demnitate!!! Care demnitate? Demnitatea milogului batand toate marile bulevarde europene, care iti sufla in mancare, care te calca pe picioare, care te agaseaza non-stop cu impertinenta lui de neam prost? Totusi nu cred ca domnul presedinte isi face vreo iluzie ca cele spuse de el vor avea un ecou in Uniunea Europeana. Stie si el asta. Filmul asta a fost regizat pentru romani. Dar a ajuns deja un serial. Si inca unul foarte prost. Unul in care domnul presedinte e intotdeauna personajul pozitiv si oricine ar fi antagonistii, acestia sunt prin deductie Raii, cei care incearca sa-l scalpeze pe eroul patriei.

Filmul asta a fost regizat pentru romani. Mi-ar placea sa cred asta. Dar sunt convins ca nu e asa. Domnului Basescu putin ii pasa de romani, de fapt, fata de cei mai multi dintre ei nutreste un profund si arzator dispret. Ce e si mai interesant e ca o face exact pentru modelul de cetatean pe care il promoveaza din vorbe, cel cinstit si corect, care isi plateste taxele si impozitele, adica pentru fraieri, in limbajul domniei sale. Atunci cand aperi infractori care iti mananca direct din stomac nu poti sa crezi altceva. Dar daca n-a fost facut pentru romani atunci pentru cine a regizat domnul Basescu aceasta capodopera? Pentru el insusi. De ce? Pentru ca a perceput aceasta scrisoare ca pe un afront personal si a simtit nevoia sa se justifice. Il doare pe el in cot ca n-a intrat Romania in spatial Schengem asta. Dar de ce a trebuit sa se intample chiar in timpul mandatului sau, de ce i se intampla toate lui? Criza, recesiunea, acum asta. Vechii greci numeau asta Ananke, inevitabilitatea, domnul Basescu o numeste mult mai pe romaneste.

Lui toate i se intampla, el trece prin anii sai de mandat ca un Demiurg, nimic nu-l atinge, nimic nu-l poate murdari, e un observator cand vine vorba de atributiile sale si jucator cand vine vorba de cele ale altora. Si totusi, sa stai in functia de presedinte al unui stat doar pentru a-ti testa reflexele e mult prea putin.

Asteptam, plictisiti deja, cu ochii aproape inchisi, episodul urmator…

Do not disturb

Băsescu e prea bun…

România e o ţară second hand pentru că numai o astfel de ţară se împrumută pentru pensii şi salarii. Cine a spus asta? Vreun jurnalist maliţios, rău intenţionat, care are ca unic scop distrugerea sistematică a încrederii cetăţenilor în propriul stat? Un muncitor care dă la lopată pe marginea drumului? Vreun ţăran(fără niciun sens depreciativ)?

Nu. A spus-o chiar preşedintele României, domnul Băsescu. Mă întreb până la orbita cărei planete din sistemul solar ar fi ajuns acelaşi domn Băsescu, dar nu preşedintele de acum, ci candidatul din campania trecută, atunci când ar fi sărit ca ars la auzul unor astfel de cuvinte? Cuvinte spuse inevitabil doar de oameni cu negru-n cerul gurii, venite doar de la cei care nu simt niciun pic româneşte, nişte brute cinice, lipsite de patriotism şi care n-au altă treaba decât să propovăduiască apocalipsa peste tot pe unde se duc. Care se încăpăţânează să nu observe nivelul extraordinar de progres la care accede România având ca unic mijlocitor pe unicul Preşedinte.

Domnul Băsescu are dreptate. El e prea bun pentru noi. E un zeu care doar printr-un capriciu al sorţii a fost exilat în această ţară second hand pentru a-şi ispăşi o pedeapsă neştiută dar cu siguranţă nemeritată.

Un conducător adevărat nu dezgroapă mizeria umană, după care nici nu trebuie să sape foarte mult, nu scoate în evidenţă trăsăturile murdare, josnice ale oamenilor pe care îi conduce pentru a-şi justifica propria neputinţă şi urâţenie interioară ci încearcă să caute, să scoată din ei acele calităţi care i-ar putea ridica deasupra condiţiei lor. Acele urme de demnitate umană care în ciuda tuturor realităţilor şi previziunilor i-ar putea determina să se autodepăşească.

Doar atât?