Într-o democraţie, atunci când oameni mor pentru că protestează împotriva ta, ca şef de stat ai o singură opţiune: DEMISIA! Nu poţi să conduci împotriva propriului popor. Poate ca dictator, nicidecum ca preşedinte. În acest context solicitarea lui Vitali Klitschko pentru convocarea de alegeri prezidenţiale anticipate e una de bun simţ. Poate că noi alegeri nu vor putea uni o ţară divizată dar cu siguranţă ar încheia protestele actuale, timp în care o soluţie non-violentă ar putea fi discutată şi elaborată, fără ca morţii şi răniţii de ambele tabere să umple străzile şi pieţele Kievului. Preşedintele Ianukovici acuză opoziţia că încearcă să preia puterea prin forţă şi nu în urma alegerilor, lucru care contravine principiilor democraţiei. Nimic mai adevărat. Dar soluţia e la îndemâna sa. Trebuie doar să le declare.
În ceea ce priveşte anarhia acuzată că ar domni în capitala Ucrainei, să lupţi pentru libertate şi democraţie, împotriva corupţiei şi a unei clase politice care îşi reprezintă doar propriile interese sunt mai degrabă acţiunile unui revoluţionar nu ale unui anarhist. Anarhistul vrea doar să distrugă fără să pună ceva în loc. Or aici nu e cazul.
Ceea ce se întâmplă azi într-o ţară europeană, în primul rând ca urmare a deciziei preşedintelui ei de a tranşa fără referendum o problemă atât de importantă ca aderarea ţării pe care o conduce la Uniunea Europeană e mai mult decât îngrijorător. Cu o numeroasă comunitate rusă comasată în estul şi sud-estul Ucrainei, favorizând apropierea faţă de Rusia, un eventual referendum ar putea diviza ţara şi ar putea conduce la trasarea graniţei unei noi Cortine de Fier. Dar pentru niciun moment acest lucru nu ar trebui să oprească organizarea sa. Cetăţenii ucraineni trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exprima opţiunea.
Ucraina pare o tablă murdară de şah pe care UE şi Rusia mută, nu cu piese albe sau negre, ci cu oameni care nu se deosebesc între ei decât prin sângele care le şiroieşte sau nu peste trupurile puse în slujba unui vis.
Obey!
Neo Sapiens Blog 