Lordul luminii – Roger Zelazny

Lordul luminii - Roger Zelazny

“Lordul Luminii”… o carte pe care am citit-o din pura placere a lecturii. M-a bucurat atat de mult LECTURA in sine – nu ideile, nu idealurile urmarite, nu intentiile moralizatoare, ci talentul lui Zelazny de a pune toate acestea intr-o forma atat de accesibila si placuta – incat am uitat sa gandesc. M-am pierdut in cuvintele catifelate sau vulcanice ale lui Zelazny… O proza plina de forta si sensibilitate, de vitalitate si melancolie, dialogurile si descrierile se topesc imperceptibil in melanjul povestii, personajele sclipesc ca niste insule de viata pe pustiul unei lumi la inceputuri.

Mi-a placut intotdeauna mitologia iar Lordul Luminii ne arata ca oamenii pot fi zei… Ce mi-as putea dori mai mult?

Ajuns la sfarsitul cartii mi-e destul de greu sa leg cateva cuvinte despre ea care sa nu strice ceea ce am simtit in timp ce am citit-o si in acelasi timp sa alcatuiasca ceva coerent. Parca v-am spus ca in timp ce citeam m-am pierdut in torentul povestii, nu mi-am facut notite, am aruncat mantia lui Mara peste creier si mi-am lasat inima sa se hraneasca din miraculoasele iluzii ale paginilor. Asa ca in loc sa gandesc atunci trebuie sa o fac acum. Se pare ca tot n-am scapat. Asadar…

Povestea: O mana de oameni, ramasite ale unei civilizatii avansate construiesc o societate intr-un alt colt de Univers. Aici supun in niste razboaie de proportii apocaliptice populatiile lumii pe care doresc sa o colonizeze (demonii rakasha, popoarele marii, mamele teribilei straluciri etc). Stiinta colonizatorilor i-a ajutat sa-si dezvolte anumite aspecte si atribute care le permit sa stapaneasca fortele(focul, apa, electromagnetismul, gravitatia etc.) precum si arme care fie le augmenteaza aceste mutatii fie sunt folosite independent de acestea(Carul Tunetului, Pasarea Garuda, Sulita Stralucitoare, Bagheta de Foc, Talismanul Legatorului etc.). In noua comunitate cunostintele zeilor(ale intemeietorilor numiti uneori Cei Dintai) nu sunt ingaduite oamenilor de rand. Zeii aleg sa pastreze stiinta si implicit puterea doar pentru ei si isi motiveaza optiunea prin faptul ca o societate atat de tanara nu ar putea suporta povara cunoasterii sau nu ar sti sa foloseasca in mod corect aceste cunostinte.Panteonul noii civilizatii este inspirat din mitologia hindusa. O sa enumar foarte succint principalii locuitori ai acestui panteon:

• Brahma este unul dintre cei trei zei din Trimurti(trinitatea hindusa), zeul creatiei. Are un rol organizatoric, de coordonare, preotul sau i se adreseaza cu “Creatorul a toate, Domnul înaltelor Ceruri şi a tot ce se află sub ele” sau “Sub mâna ta cea dreaptă se află Roata Legii(ciclul existentelor). Struneşti catastrofe folosindu-te de un şarpe ca de un frâu”.
• Vishnu este un alt zeu ce face parte din Trimurti. El este personificarea fortelor conservatoare ale naturii, este creatorul Orasului Celest si cel care mentine echilibrul si ordinea acestuia. Echivalentul unui arhitect, al unui administrator este supranumit “Vishnu Pastratorul”. El calatoreste pe Garuda ”al cărei cioc sfărâmă care de luptă”.
• Shiva este zeul care intregeste Trimurti. El este personificarea forţelor distructive ale naturii supranumit ”Domnul Distrugerii”. Calatoreste in Carul Tunetului, un fel de masina zburatoare cu reactie, deoarece despre ea se spune ca lasa in ”urmă-i o dâră de foc”. Echipamentul de lupta al lui Shiva este descris ca avand ”coarne de taur fixate pe un coif lustruit ― platoşa îi arată ca bronzul vechi, dar nu este din bronz; e împodobită cu nişte ornamente în formă de şerpi şi nu pare să-l împovăreze când se mişcă. Într-o mână poartă un trident strălucitor şi nu are nici un scut dinainte”. El este „forţa care desparte atom de atom, distrugând formele tuturor lucrurilor asupra cărora se întoarce”
• Kali sau Durga este si ea una dintre Cei Dintai, participanta la marile razboaie de supunere a populatiilor planetei nou colonizate. Este zeita violentei şi a razbunarii. Este descrisa ca fiind ”bălaie la păr şi la piele. Are ochii ca marea şi zâmbeşte des, cu buze de culoarea sângelui de om. La gât poartă un colier din cranii. Are un arc, iar la cingătoare o sabie scurtă. În mâini ţine un obiect ciudat, ca un sceptru negru, terminat cu un craniu argintiu, care este totodată si roată”. Arma cea mai puternica a sa este sceptrul ei cu roată care „ţipă ca trâmbiţele care vestesc sfârşitul acestui Yuga, şi toţi cei care vin înaintea tângui­rii sale sunt aruncaţi în deznădejde şi confuzie.”
• Poate cel mai complet si mai bine individualizat personaj este Sam zeu si om si sfant deopotriva. El este Mahasamatman, Kalkin, Manjusri, Siddhartha, Tathagatha, Binder, Maitreya, Iluminatul, Buddha şi Sam purtand cate unul sau mai multe nume pentru fiecare intrupare a sa. El este Kalkin Legatorul, luptatorul care a ingenuncheat temutii demoni Rakasha, Mamele Teribilei Straluciri, unul dintre cei mai temuti si mai mari dintre Cei Dintai. Arma sa este ”Talismanul Legatorului” artefact ce il ajuta sa-si canalizeze controlul electromagnetismului. Alaturi de Kali, puternic atasata de el, au fost cuceritorii noii lumi. El este Iluminatul, Buddha, Siddhartha, Tathagatha, Mahasamatman intemeietorul noului budism, cel care a atins Nirvana. Este Manjusri cel care ”care îşi amână asumarea Nirvanei dedicându-se efortului dezinteresat de călăuzire spre ţelul final a celorlalte suflete, încă prinse în ciclul existenţelor”. Este Maitreya, Lordul Luminii cel care a dus la o noua Yuga(un nou ciclu universal al evoluţiei).
• Domnul Agni, ”Domnul Flacarilor” este zeul focului. Este descris ca fiind ”foarte înalt şi poartă pantaloni şi cizme negre. În partea de sus are un veşmânt ciudat. Este ca o mănuşă albă, fără nici un model, care-i acoperă numai mâna dreaptă, întinzându-se în sus pe braţ şi peste umeri, înfăşurându-i gâtul şi ridicându-se strâns şi neted peste tot capul. Doar partea de jos a feţei i se vede, pentru că poartă la ochi lentile mari, negre, care îi stau la o jumătate de palmă depărtare de faţă. La brâu are o teacă scurtă, din acelaşi material alb ca şi haina ― în care, de fapt, nu ţine un pumnal, ci o baghetă.” Arma sa este Bagheta de Foc ”despre care se zice că ar fi pârjolit suprafeţele tuturor celor trei Luni, în vreme ce Domnul Agni stătea pe ţărmul mării şi doar o îndrepta spre ele”.
• Si acum preferatul meu: Yama-Dharma, ”Cel in Rosu”, care soarbe viata cu ochii, zeul morţii şi al lumilor de dedesubt, împlinitor al legii existenţei. Duelul acestuia cu Rild, calaul sfant al zeitei Kali, este unul dintre cele mai frumoase si mai alese din cele ce am citit pana acum. Redau pasajul acesta rostit de Yama: “A fi zeu înseamnă a fi în stare să recunoşti în tine însuţi acele lucruri care sunt importante, iar apoi să loveşti exact acea clapă care le aliniază cu tot ceea ce mai există. Atunci, dincolo de morală sau logică sau etică, eşti vânt sau foc, marea, muntele, ploaia, soarele sau stelele, zborul unei săgeţi, sfârşitul unei zile, fiorul dragostei. Stăpâneşti prin propriile pasiuni guvernante. Cei care privesc la zei spun, atunci, fără ca măcar să le cunoască numele: “El este Focul. Ea este Dansul. El este Distrugerea. Ea este Dragostea.”” care surprinde cel mai bine conditia zeilor din paginile lui Zelazny. El este creatorul tuturor armelor celorlalti zei, puterea lui sta in cunoastere si nu poate muri decat in cazul in care el insusi isi doreste asta. El este Moartea. El este cel care a fost batran inainte de a fi tanar deoarece un accident la varsta adolescentei l-a obligat sa-si schimbe trupul cu al unui om in varsta, este spiritul cel mai liber si mai elevat dintre zei. Motivatiile sale sunt deseori enigmatice sau de natura sentimentala. Asa cum spunea Sam “Moartea” este un idealist. Si totusi tot Sam recunoaste puterea sa incontestabila: “Mă uit, totuşi, la tine şi zic: “El este Moartea”.”.
• Domnul Mara ”Visatorul”, zeul iluziei, cel care inseala simturile, un oponent demn de luat in seama. Este invins in cele din urma de insusi Yama, Zeul Mortii.
• Ratri este zeita noptii, cea care poate controla lumina, putand aduce intunericul,bezna derutand adversarii.
• Kubera este zeul bogăţiei, al ingeniozităţii. El este cel care a conceput Pavilionul Linistii: „acolo, în mijlo­cul renunţării şi al părăsirii, al retragerii şi al plecării, se află cele cinci încăperi numite Amintirea, Frica, Sfâşierea Inimii, Pulberea şi Disperarea”. El este singurul dintre zei care care îşi putea investi lucrul mâinilor cu sentimente şi pasiuni posibil de experimentat de către cei care le foloseau.
• Krishna este unul dintre cei mai vechi şi mai populari zei ai panteonului hindus, cu multiple atribute printre care si talentul de muzician.
• Varuna este zeul apelor si al dreptatii supranumit si ”Varuna cel Drept”
• Nirriti este zeul coruptiei si al intunericului supranumit ”Nirriti Cel Negru”, zeul care ”părăsise Cerurile plin de ură şi de miasma multor blesteme grele”.
• Indra este puternicul zeu al razboiului.
• Murugan este frumosul zeu al tineretii, cu un corp intotdeauna tanar.
• Rudra, zeul indemanarii. Arma lui este arcul cel mare, dat de însuşi zeul morţii, folosind sageti cu senzor termic care şuieră kilometri întregi pe urmele unei ţinte mişcătoare, lovind-o ca un fulger, mortal.
• Mai este si “Tak al arhivelor” cel care se ocupa de arhivele cerurilor.
• Si demonul Taraka, conducatorul demonilor Rakasha.

Si alte fermecatoare personaje pe care nu o sa le mai amintesc aici din lipsa de spatiu.

Practic zeii aleg din lumea veche hinduismul ca forma religioasa pentru recenta comunitate. Abilitatea care le permite zeilor, mai bine zis constiintei lor sa supravietuiasca este si ea o mutatie, poate cea mai de seama: odata transferati intr-un nou corp constiinta lor, sau sufletul sau cum vreti sa-l numiti, ia in stapanire noua gaoace biologica inducandu-i toate abilitatile, amintirile si sabloanele cerebrale ale individului. In acest fel zeii isi asigura imortalitatea si totodata instituie un monopol asupra reciclarii corpurilor(reincarnarii) prin Domnii Karmei. Acesti reprezentanti ai zeilor sunt cei care decid asupra karmei(faptele, actiunile fiecarei fiinte care vor avea drept consecinta viitoarea forma de reincarnare) fiecaruia avand ca optiuni pentru sentinta: reincarnarea intr -o forma superioara de existenta(om sau poate chiar ridicarea la rangul de zeu), reincarnarea intr-o forma inferioara de existenta(maimuta spre exemplu ca in cazul lui Tak) sau moartea adevarata, cea fara cale de intoarcere. Dupa ce au invins populatiile autohtone zeii isi construiesc o citadela in ceruri(Orasul Celest), oras interzis supusilor. Aici, Vishnu arhitectul orasului a proiectat un oras ca o simbioza intre citadin si salbaticie (orasul celest si padurea Kaniburrha), iar ca explicatie pentru acest lucru cuvintele lui Vishnu: “Dacă lumea ar fi toată un oraş locuitorii ar transforma o porţiune din ea în sălbăticie, deoarece în toţi se află ceva care, nelămurit, aspiră ca undeva să existe un capăt al ordinii şi un început al haosului”. Asadar Vishnu era cel care mentine echilibrul orasului celest asigurand ordinea. In sanul zeilor apar insa tensiuni, si chiar insurgenti impotriva noului sistem printre care membri de seama ai panteonului cum ar fi Sam – Kalkin unul dintre Cei Dintai si cel mai mare sustinator al accelerationismului(potrivit caruia cunoasterea zeilor ar trebui impartasita tuturor oamenilor). Principalele reprosuri ale acestuia sunt actiunile discretionare ale zeilor in ceea ce priveste judecata domnilor Karmei precum si tinerea sub cheie a stiintei zeilor fata de oamenii de rand.

El paraseste orasul zeilor si intreprinde o serie de actiuni impotriva panteonului: ataca templele domnilor Karmei, alege si propovaduieste budismul ca forma de raspuns pentru religia oficiala, budismul fiind o religie in care Nirvana, starea suprema poate fi atinsa fara ajutorul zeilor, elibereaza demonii Rakasha inlantuiti de el insusi pentru a-l ajuta intr-un razboi impotriva Cerurilor. Este prins in cele din urma, va fi sacrificat fiind lasat prada tigrilor ce populau padurea Kaniburrha, unii spun ca insisi zeii transfigurati in tigri l-ar fi rapus. El reuseste sa scape datorita abilitatii dobandite de la conducatorul demonilor Taraka. Acesta il posedase la un moment dat dandu-i puterea ca energiile sale sa existe independent de trup. Cand unul din zei, Murugan, imediat dupa vanatoarea organizata pentru a-l ucide pe Sam este gata sa isi ia noul corp, energiile lui Kalkin reusesc sa i-o ia inainte si astfel reuseste sa supravietuiasca si inca in sanul comunitatii zeilor. Evadeaza din Ceruri din nou, isi aduna fortele si totul culmineaza cu o mare batalie intre zei si aliatii lui Sam printre care se numara Ratri, Kubera, domnul Yama din partea zeilor, Tak, precum si Nirriti si hoardele lui de zombie, demonii Rakasha si ultima supravietuitoare a Mamelor Teribile Straluciri. Este invins dupa o batalie de proportii monumentale in care se lupta zei si oameni si populatiile autohtone deopotriva. Sufletul lui Sam este proiectat in marele nor magnetic ce inconjoara planeta, domnul Yama reuseste sa scape printr-un subterfugiu(un soi de teleportare) iar Kubera este de negasit. In schimb Tak este condamnat sa fie reincarnat in maimuta iar Ratri zeita noptii va avea drept reincarnari doar corpuri batrane si instabile.

Dupa multi ani Yama reuseste sa-l aduca din nou pe Sam intr-o forma umana, extragandu-i energiile din marele nor magnetic. Sam isi aduna inca o data aliatii, dar de data aceasta situatia este diferita. Domnul Nirriti reprezinta amenintarea, forta si arsenalul lui crescusera considerabil de la ultima mare batalie. Instituise si o noua religie care avea elemente asemanatoare crestinismului. In batalia impotriva lui Nirriti care ameninta lumea cu un ev de intuneric Sam se aliaza cu zeii punand ca si conditie acceptarea accelerationismului. Zeii castiga si astfel noua ordine este instaurata, o epoca a pacii si cunoasterii. Sfarsitul lui Sam este ambiguu, scriitorul oferind cum el insusi spune o varianta pentru fiecare, pentru ”moralişti, mistici, reformatori sociali sau roman­tici”.

Sunt multe lucruri pe care nu le-am spus din lipsa de spatiu, dar inainte sa inchei vreau sa amintesc frumusetea descrierii luptelor atat intre armate cat si intre indivizi, dinamica actiunii, finetea detaliului, totul contribuie la vizualul paginilor, al cuvintelor… Parca am urmari un film ale carui cadre iau nastere treptat, pe masura ce citim… Lordul Luminii e finalmente o carte a libertatii, a libertatii religioase, politice, sociale, a libertatii de alegere a fiecaruia indiferent de riscurile pe care le implica aceasta.

Las cuvintele lui Zelazny sa traga cortina: ”Dar priviţi în jurul vostru… Moartea şi Lumina se află pretutindeni, întotdeauna, şi ele încep, sfârşesc, se luptă, asistă în şi la Visul Nenumit care este lumea, arzând cuvinte în Samsara, poate pentru a crea ceva fru­mos.”