Jandarmeria este o instituţie a statului plătită din bani publici, deci inclusiv din contribuţiile protestatarilor de la Pungeşti, pentru apărarea ordinii publice şi a drepturilor cetăţeneşti. Cum ar veni, ţăranii i-au plătit pe jandarmi să-i îmblătească. Un nou drept se cere, cu din ce în ce mai multă insistenţă în România, să fie trecut în Constituţie: dreptul de a fi bătut, agresat, brutalizat de statul al cărui cetăţean eşti. De puţina minte a jandarmilor nu am cum să mă mir. Cei mai mulţi dintre ei au ajuns acolo pentru că le-a plăcut să dea. Şi ce e mai plăcut decât să o facă fără consecinţe, la adăpostul legii? Cu câtă sete poţi să loveşti, blindat de echipament şi lege, în cei care sunt despuiaţi de amândouă? Cu multă se pare. Şi cu fiecare ocazie.
Una dintre atribuțiile Jandarmeriei este combaterea actelor de terorism. Și jandarmii i-au găsit. Sunt la Vaslui. O mână de oameni speriați și neinformați în legătură cu activitățile pe care Chevron le face, în ultimă instanță, la ei acasă. Aceștia sunt marea amenințare la adresa securității României. Sau poate la adresa Chevronului? Mai e oare vreo diferență?
Se vor găsi unii care vor spune: să fie pedespsiţi cei care au lovit, să răspundă. De către cine? În faţa cui? Ei au făcut exact ce s-a aşteptat de la ei. Când oamenii au fost împrăştiaţi, fugăriţi, luaţi pe sus, cineva a zâmbit satisfăcut. Şi acel cineva deţine puterea delegată de către aleşii noştri. Acel cineva ne râde în nas: ia să vedem, ce-o să faceţi acum, mojicilor?
Statul e unde sinuciderea pe îndelete a tuturor se numeşte viaţă, zicea Nietzsche. Dar de unde atâta masochism din partea unui popor? În momentul în care anticorpii unui organism, în loc să îl protejeze îl atacă, acel organism are dreptul şi obligaţia de a-i trata ca pe nişte viruşi. Căci nişte viruşi, asta au devenit mare parte din instituţiile statului român. Şi avem dreptul legitim la autoapărare. Ce-ar fi să nu mai plătim taxă de protecţie acestei mafii legale care atât de pompos se numeşte stat? Avem îndreptăţirea morală de a o face. Căci nimic nu e mai fals decât un stat care nu îşi respectă cetăţenii, care peste pielea îmbătrânită şi pergamentoasă a aruncat tone de fard fără să-şi poată ascunde decrepitudinea. Ne-a ajuns. Până peste cap. Şi aici nu e vorba de Chevron, nici de RMGC sau altă companie venită să facă bani în România, ci de noi. De mizeria în care ne-am complăcut atâta vreme. De rahatul pescuit din apele canalizărilor şi aşezat în poziţii de putere. De ruşinea pe care o îndurăm de prea multă vreme.
Ucraina nu e atât de departe.
Clash of un-civilizations
Neo Sapiens Blog 